Mi se blocasera pasii intre agonie si o piatra in care dadusem din neatentie, ma gandeam la nepasare si la faptul ca nimic nu ma ridica din nenorocirea aia de canapea sa ma faca sa ma indrept catre un lacas in care pot sa inchid ochii si sa cer iertare. Dar cui? Ca Dumnezeu pentru mine nu mai sta la doi pasi, El spune ca si-a gasit chirie mai ieftina si mai confortabila in centru. In centrul cui?
Devenisem oarecum sarcastica in ceea ce ma priveste pentru ca nu-mi desluseam intentia de repulsie fata de ideea de a merge la Dumnezeu.Dar, am facut ceva impotriva mea.Am incalcat toate principiile ce ma legau de canapeaua mea si mi-am acoperit goliciunea, am pornit spre Tine.
M-am luat si mi-am mutat toate alibile intr-o forma de miscare,si, am mers pana am dat de o “coliba” unde multi,dar multi prapaditi scoteau niste sunete ciudate dar nu asta era imperfectiunea , realitatea ma durea, am ajuns acolo din obligatie si din ideea “du-te pentru ca” dar nu exista un motiv perfect valabil si realist sa ma convinga cum ca as face un bine pentru sufletul meu.
Nu faptul ca nu vroiam ori ca totul era obligatie, ci simplitatea gandurilor mele a carui continut tindea catre o multime vida, iar pasii de care spuneam ca sa rataceau si care ma purtau spre unde nu vroiam sa ajug, se apropiau de o liniste,se duceau pe nesimtite inainte, de parca ar fi stiut drumul iar eu eram inconstienta de stiinta lor. Ma purtau spre o minune.
Daca ar fi sa revin la multime,am sa ii provoc acum nestiind ei, am sa le scobesc mintile cu un gand si am sa ii intreb, pe fiecare bezmetic ce urla in cor cu ceilalti, pe fiecare in parte, daca nu cumva au pierdut un gand si o privire uracioasa pentru ca le-am gasit undeva pe mine,scarbite de puritatea mea, pe spatele fiecarei priviri e codul personal al fiecaruia si tin sa ii anunt ca nu sunt nicio biblioteca ori vreun birou de cercetare unde se aduna toate,sunt eu si am venit din obligatie, mi-am dat un scop. Nu va infigeti in mine pentru ca riscati sa va ciopliti pe voi si sa afisati in multime neghiobia care se sugruma de singuratate,umpleti-o cu o opozitie, tin sa va spun ca asa ati reusi sa anulati prostia voastra.
Se intamplase ceva…
O statura impunatoare mi-a furat privirile,eram in coliba mea si cred ca era undeva in centru. Nu ma mai interesa nimic si cred ca si nimicul era interesat de mine, purtam ceva dulceag in trupul meu, undeva se invarteau toate si faceau galagie. In mine simteam aceasi miscare browniana in care totul e perfect, etern dar nimic calculat. Eram timida pentru a nu stiu cata oara in fata unor pereti pictati ce infatisau scene biblice.Imi picase privirea in pamant, de rusina nu cred,cred ca de greutatea cuvintelor ce urma sa le spun. Urma o cerere in care ma adresam sus cu majuscule unui anumit Domn, iar subsemnata incerca sa ceara iertare si culmea e ca totul era fictiv, umblau ochii mei prin minte si urmareau cum iscalesc o cerere.Indescifrabil. Scriam pe limba Lui.
Urmatorul pas era sa ma semnez insa nu stiam cine sunt. Nu stiam daca va accepta anonimatul , nu stiam nici daca ma accepta pe mine, stiam insa ca totul se petrecea cu un scop perfect. Era samanta credintei mele care prinsese radacini din pricina unui om pe care nu-l cunosc dar il simteam ca fiind sursa de Lumina ori pace, era atat de blanda privirea lui, era o intruchipare a puritatii. Era exact ce aveam eu nevoie, o sursa de liniste si stiam ca un spatiu gol va fi umplut.Sau cel putin se va manji pe maini cineva incercand sa mazgaleasca golul cu o pensula,de dragul de a masca neputinta de a face pe de-a intregul.Dar s-a intamplat transcendentul, cineva imi umbla de data asta cu blandete in trupul meu, avea miscari efemere. Eram practic in centrul tuturor,ma simteam Universul celor din jurul meu.Eram Noi. Aceasi vechi prieteni conectati printr-un pamantean. Sentimente atat de vechi si totusi imi erau atat de necunoscute sau poate ca nu le stiam valoarea pentru ca uitasem cine sunt sau uitasem cine e ?
Mi-am dat seama, ma aflam in centrul perfectiunii, locul in care se contopea ratiunea,dragostea si pacea.
Am aflat, Dumnezeul meu se mutase in centru iar eu eram in centru, minunata locatie, nu mai era la cativa pasi de mine, se mutase in Mine !
Suntem Unul!
June 22nd, 2008 by 
unkn0wn
No Comments »
